Thursday, 11 July 2013

Nimic sculptural la Madame Pogany

Maaare fani Madame Pogany nu suntem. Și nu știam de ce nu țineam deloc minte baia de la ei. Eu, de obicei, am o memorie foarte bună a băilor, pentru că am nevoie de ele extrem de des.
Așa...ideea e că am știut cum să ajung până la baie, care e în capătul culoarului de la intrarea centrala, în partea stângă așa. Și fix când am deschis ușa mi-am adus aminte: pentru că baia asta nu mi-a plăcut deloc. De la început.
Adică oricum locul, cu totul, nu mi se pare o mare capodoperă, dar e plăcut, să spunem. Dar baia parcă zici că e baia de la Fratelli (da, poate mai ajungem să punem și de acolo). Chiar asta e senzația. De club.
Dar să arăți ca o baie de club destul de uzată într-o miercuri seara în care doar mesele de afară erau pline...nu știu ce prea să zic.



dacă ești băiat, aici intri.
dacă ești fată, mergi o ușă mai în față

are și cap fusta aceasta stilizată,
dar nu l-am prins aici. asta e la fete, am ajuns


într-unul dintr-astea îmi trebuie.
mai e unul pe colț, vis-a-vis, dar avea capacul dat jos
și un mare coș de gunoi. semn de stricat, zic.

am intrat, aicea-i treaba
aici e genialitatea, în detalii: dacă faci puțin mai tare pe tine,
nu te panica. ușa se închide, doar că închizătoarea aia
intră între ușă și toc, nu pe partea interioară a ușii,
cum e obișnuința

e safe, te-ai așezat pe poziții. dă-i drumul.

una din trei e câștigătoare. spală rapid
șterge rapid. îți place pe roz?


bine, atunci șterge pe gri industrial

oglinda-i lungă, pe orizontală.
poți să te privești cât vrei, pe lat


și pe-aici ți-e drumul.

N-am ce zice. Că n-aș zice de bine. Eu n-am nimic cu locurile, în general. Dacă locurile sunt cinstite cu ele însele. Dar dacă îmi spui că te-a inspirat Brâncuși și ai pretenții arhitecturale și designoase, atunci nu știu. I-ai arăta lui Brâncuși baia asta și i-ai spune că de la arta lui ai plecat când ai conceput-o? Și nu-mi spune că e doar o baie, că ar fi un răspuns de tot rahatul.












No comments:

Post a Comment